mintea-mi erectă varsă pe meleagurile imaginației mii de creaturi de ceară
stau la taifasuri în iadul poveștilor cu doi draci, filosofează
singuri
aud cum curge-n cascada trecerii din ieri in azi și de mâine-n acum o săptămână
singur ătăți
se pierd muze în bătăi de aripi ce-și caută toamna – bătăi de muze pierde vară
singure
inutil caut sunetul pașilor în noaptea ce cască adormită – sunetul pașilor nu se aude
e singur
simt cum se topește-n ceașca părerilor de rău cafelele trezirilor târzii
și cum își frânge degetele, regretul
aștern cu gheara zgârieturi de prea târziu
și prea devremele e prea departe
cânt cu mișcări de gând ascuns
o melodie fără voce
e singur gândul și cuprins
de-a singurătății arzătoare patimi
mintea-mi erectă varsă pe hârtii de piatră lovituri
ce-s singure printre figuri de ceară
adun istorii și le trec
la pagina poveștilor de seară
Și singur suflul sinelui stingher
stinge strigătul de seară
singurătăți se sting stupid
sub a singurătății rece gheară.
