Sunt o anonimă din anoculutul patului tău
Caut perna în care să-mi aștern visul din hău
Dezlipesc speranțe din zilele de ieri
Cerneala -mi picură în vine de tăceri
Sunt o anonimă ce-și așterne luna -n patu -ți gol
Îmi tremură trupul, mă cufund în a nimbului nămol
Necunoscutu-i un covor roșu de spini
Sunt o anonimă în pomu fără de lumini
Sunt o necunoscută-n a pianului glas
Doar sunete de dor din el au mai rămas
Durere-și cântă pentru sine prea ușor
Și din vers mai rămâne doar un dor
Anonimă-s în vecinicul potop de timp
Adânc și des tot mă cufund în nimb
Și nimeni nu mă știe nici nu întreabă
A cui am mai rămas de seamă?!
Anonimă-s în păcatul cel etern
Și negru de pe foaie e prea tern
Iubirile-mi sunt poame în copacul nemuririi
O fi el drum spre calea-mi alb-a fericirii?
Anonimă-i noaptea făr de visare
Anonimă-i iubirea ce moare
Și prin condei încep a răzbate
Un necunoscut ce mă străbate…
Anonimă-s în paginile destinului tău
Iubirile-s parcă pentru tine un zmeu…
