Articol publicat in: Personal
Sub pleoapa de întuneric se ascunde strigarea
În file de zori, șterse cuvinte își caută alinarea
Pași alunecă rătăciți dimineață să caute cafeaua
Somnul la început de zi își leagă strâns cureaua
Cuminți zâmbetele rămân fără teamă acasă
În ochi cântă lacrimile, vor să iasă
Libertate au în aripi, spre infern se îndreaptă
Zboară curioase spre focul ce le-așteaptă
Sub pleoapa grea zadarnic se aprinde lumina
Pe întuneric zgomotos se trage cortina
Aplauze se aud în ochiul ce-n zarvă se zbate
Ce teatru absurd joacă miezul de noapte
Și miezul de zi mimează eșuat luminarea
Soarele în centru de cer trădează ardoarea
Timid, ochiul de zi închide în pleoapă steaua
Lumina e-n cana din care-mi beau cafeaua.
